– se va adăuga după articolul 18 din Codul fiscal trei noi articole care introduc un regim special de impozitare a unor categorii de contribuabili persoane juridice care realizează venituri anuale mai mari de 10.000.000 Euro. În acest sens, după articolul 18 se introduc articolele 18¹, 18² și 18³ care reglementează regimul impozitării în funcție de praguri a cifrei de afaceri și de natura activității a marilor contribuabili persoane juridice din România. Această măsură este de natură a încuraja activitatea marilor contribuabili și de a spori gradul de competitivitate economică. În esență, reglementarea introduce praguri de impozitare pe cifra de afaceri pentru marii contribuabili, similare cu cele deja existente, și Titlul III din Codul fiscal unde este reglementat regimul de impozitare pe cifra de afaceri pentru microîntreprinderile din România.

Plecând de la succesul avut de reglementarea impozitării cu cote mici de impozit pe cifra de afaceri, factor de dezvoltare major a economiei naționale din ultimii ani, dar și de atractivitate pentru mulți agenți economici străini care au ales România tocmai pentru această modalitate de impozitare, introducerea prin simetrie a aceleiași maniere de impozitare și pentru marii contribuabili este o măsură de încurajare a dezvoltării economice a acestora și de atragere a marilor capitaluri și societăți comerciale în țara noastră, transformând astfel România într-un jucător important în găzduirea și încurajarea marilor afaceri în Europa și în lume.

De asemenea, este evident că stabilirea cotelor de impozitare pe cifra de afaceri este de natură a crește predictibilitatea normelor fiscale pentru agentul economic și, în același timp, facilitează stabilirea și plata impozitelor datorate de către marii contribuabili către statul român. Acest din urmă efect are scopul de a evita posibilele erori apărute cu prilejul calculării profitului impozabil în actuala reglementare de către contribuabil și a limita interferența agenților economici cu agenții fiscului român cu prilejul efectuării controalelor fiscale – fapt de natură a eficientiza activitatea fiscului și de a micșora personalul însărcinat cu controlul fiscal al marilor contribuabili.

În acest sens, introducerea art 18¹ în Codul fiscal aduce trei praguri de impozitare pentru marii contribuabili: la alineatul 1 este prevăzută o cotă de 1% aplicată veniturilor înregistrate în fiecare an fiscal pentru „Contribuabilii care au realizat venituri care au depășit echivalentul în lei 10.000.000 euro (zece milioane euro), alineatul 2 introduce o cotă de 2% aplicată veniturilor pentru contribuabilii care au realizat venituri care au depășit echivalentul în lei 100.000.000  euro (o sută milioane euro) și alineatul 3 stabilește o cotă de 3% din veniturile contribuabililor care au realizat venituri care au depășit echivalentul în lei 1.000.000.000 euro (un miliard euro). Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au înregistrat veniturile.

Astfel, cum se poate observa, introducerea pragurilor de impozitare 1% până la 3% aplicată veniturilor marilor contribuabili este similară și simetrică cu regimul de impozitare al microîntreprinderilor, fapt de natură a încuraja și marii contribuabili într-un mod similar și simetric cu micii întreprinzători, aplicând astfel nediscriminatoriu una dintre soluțiile fiscale cele mai apreciate la nivel național și internațional.

Articolul 18² aduce în Codul fiscal o primă excepție de la regula stabilită în articolul precedent pentru marii contribuabili, introducând o nouă cotă de 5% aplicată veniturilor înregistrate pentru marii contribuabili care desfășoară activități de natura rafinării sau comercializării produselor petroliere și a derivatelor acestora și care au venituri anuale mai mari de 10.000.000 euro. Această cotă mărită este similară cu cea existentă și care reglementează „Regimul special pentru contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor”, și are în vedere, pe de o parte, situația excepțională dovedită statistic potrivit căreia, indiferent de dificultățile întâmpinate de economia națională – pandemie, situație de război la granițele țării – profitabilitatea companiilor care desfășoară activitate în domeniile mai sus amintite este în creștere, și, pe de altă parte, este avut în vedere succesul și proliferarea afacerilor într-un domeniu de activitate deja impozitat cu 5% aplicată veniturilor înregistrate anual.

În mod similar și pentru aceeași motive, Articolele 18³-18⁴ introduc în Codul fiscal excepții similare celei prevăzute la art. 18² pentru contribuabilii care desfășoară activități de natura extracției petrolului brut și a gazelor naturale precum și contribuabilii care desfășoară activități de natura transportului și distribuției energiei electrice.

De asemenea, art. 18⁵ introduce o altă excepție aplicată de această dată contribuabililor care desfășoară activități de natura intermedierilor financiare, și anume amintim, fără a ne limita a acestea, activități de intermedieri monetare în care sunt incluse activitățile realizate de bănci, case de economii, cooperative de credit sau activități ale sistemului de transfer de credite prin poștă și activități poștale ale caselor de economii, acordarea de credite pentru cumpărarea de locuințe de către instituții specializate (bănci pentru locuințe), activități monetare prin mandat postal (ordine de plată), sau activități ale holdingurilor, ale fondurilor mutuale și alte entități financiare similare, Leasing financiar sau Alte activități de creditare cum ar fi activități de servicii financiare care se referă în primul rând la contractarea de împrumuturi de către instituții neimplicate în intermedierea monetara, unde acordarea creditelor poate lua o varietate de forme, cum ar fi împrumuturi, ipoteci, cărti de credit etc.

Măsura, în mod similar cu cea prevăzută la art. 18², a avut în vederea înregistrarea de către acești contribuabili a unor creșteri semnificative ale veniturilor în perioade dificile din punct de vedere economic și social și o inexplicabilă stagnare concomitentă a profitabilității cauzată de creșterea cheltuielilor.

Toate aceste motive justifică introducerea unui prag special de impozitare de 5% din veniturile anuale obținute de către marii contribuabili ce desfășoară activități în domeniile mai sus amintite, respectiv pentru marii contribuabili care desfășoară activități de natura extracției, rafinării sau comercializării produselor petroliere precum și pentru marii contribuabili care desfășoară activități de natura intermedierilor financiare și a căror venituri anuale sunt mai mari de 10.000.000 euro;

– se va modifica alineatul 2 din Legea 227/2015 privind Codul fiscal și care stabilește o impozitare a pensiilor speciale, introducând o cotă de impozitare de 90% din venitul impozabil lunar din diferența de pensie ce depășește 11 salarii minime brute pe țară.

În stabilirea acestei cote și a acestui prag de impozitare s-a avut în vedere faptul că în Legea 153/2017 Președintele României are o indemnizație legală de 12 salarii minime brute pe țară, precum și faptul că, la nivel de principiu, nimeni nu ar trebui să primească sume de bani de la bugetul general consolidat al statului mai mari decât cele primite de cel mai înalt demnitar al statului român, Președintele României.

Pentru aceste motive și plecând de la acest principiu s-a stabilit o cotă de impozitare  de 90% din venitul impozabil lunar din diferența de pensie ce depășește 11 salarii minime brute pe țară, astfel fiind impozitate cu 90% toate sumele provenite din pensii care depășesc 11 salarii brute minime pe țară;

– se va introduce un nou titlu în Codul Fiscal, după TITLUL X fiind introdus TITLUL X¹, care va avea titulatura de „IMPOZITUL PE MARILE AVERI”, reglementarea introducând în premieră în România un impozit datorat de către contribuabilii persoane fizice care dețin averi mai mari de 10.000.000 euro (zece milioane euro).

Reglementarea introduce în fiscalitatea română noțiunea de „mare avere” pentru contribuabilul român persoană fizică, pragul inferior al marilor averi fiind stabilit la zece milioane de euro, spre deosebire de cel reglementat în alte state ale Uniunii Europene unde, cum e în cazul Franței, impozitul pe marile averi este datorat după depășirea unei averi de 1,2 milioane de euro.

La stabilirea acestui prag înalt de impozitare a marilor averi a fost avută în vedere necesitatea creșterii avuției cetățenilor români și a posibilității acestora de a dezvolta afaceri pentru sporirea bunăstării generale, dar și obligația celor a căror avere a depășit pragul de 10.000.000 euro să contribuie în mod special, personal și direct la creșterea nivelului general de trai și al dezvoltării țării în care trăiesc și realizează profituri, această contribuție specială fiind făcută în interes atât în personal cât și general.

TITLUL X¹, introduce trei praguri de impozitare, după cum urmează:

• un impozit de solidaritate în valoare 1% pe an din valoarea totală a averii pentru Contribuabilii persoane fizice a căror venituri cumulate cu valoarea câștigurilor, a activelor mobiliare și a construcțiilor existente în patrimoniul acestora la data de 31 decembrie a anului anterior depășește 10.000.000 Euro (zece milioane euro);
• un impozit de solidaritate în valoare 2% pe an din valoarea totală a averii pentru Contribuabilii persoane fizice a căror venituri cumulate cu valoarea câștigurilor, a activelor mobiliare și a construcțiilor existente în patrimoniul acestora la data de 31 decembrie a anului anterior depășește 100.000.000 Euro (o sută de milioane euo);
• un impozit de solidaritate în valoare 3% pe an din valoarea totală a averii pentru Contribuabilii persoane fizice a căror venituri cumulate cu valoarea câștigurilor, a activelor mobiliare și a construcțiilor existente în patrimoniul acestora la data de 31 decembrie a anului anterior depășește 1.000.000.000 Euro (un miliard euro);

Impozitul de solidaritate va fi calculat pe întreaga avere declarată și va fi datorat la nivelul stabilit de lege până la scăderea averii sub pragul legal stabilit, astfel că nicio persoană a cărei avere nu depășește 10.000.000 Euro nu va fi impozitat, indiferent de averea deținută anterior.

Pentru stabilirea impozitului de solidaritate datorat persoanele fizice a căror avere estimată depășește 10.000.000 euro sunt obligate să întocmească anual o declarație de avere stabilită în Anexa I, declarația anuală de avere aferentă ultimului an fiscal trebuind să fie depusă până la data de 25 martie inclusiv a anului următor.

Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro a averii este cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au înregistrat veniturile și câștigurile.

Impozitul de solidaritate este mijlocul prin care deținătorii marilor averi își manifestă solidaritatea față de concetățenii lor și, în același timp, reprezintă modalitatea prin care aceștia ajută la dezvoltarea statului care le-a creat condițiile pentru realizarea unor acumulări materiale importante;

• se va modifică paragraful 3 al articolului 77 din Codul fiscal și extinde sfera deducerilor personale pentru contribuabilii care au una sau mai multe persoane în întreținere și care realizează venituri între limita prevăzută la alineatul 2, respectiv 3.600 lei, până la limita de 25.000 lei, după cum urmează:
• “(i) pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere – 20% din impozitul pe venit datorat;
• (ii) pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere – 30% din impozitul pe venit datorat;
• (iii) pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 40 % din impozitul pe venit datorat;
• (iv) pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 50% din impozitul pe venit datorat.
• Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 25.000 lei nu se acordă deducerea personală.”
• Deducerile sunt acordate pentru orice fel de venituri, acestea ne mai fiind exclusiv adresate veniturilor salariale, astfel ca o sferă cât mai mare de contribuabili să poată beneficia de aceste facilități fiscale.
• Scopul deducerilor din impozitul pe venit este sprijinirea contribuabililor care au îngrijire mai multe persoane (copii, părinți, soți) și, în același timp, încurajarea persoanelor active, cu venituri medii să procreeze, statul asumându-și indirect (prin deducerile personale reglementate prin prezenta lege) și direct (prin alocațiile legale pentru copii) o parte din cheltuielile cu creșterea copiilor, ca parte a politicii naționale de creștere a demografiei.
• Prezenta reglementare fiscală este de natură a încuraja munca și constituie o măsură directă pentru stoparea declinului demografic precum și pentru încurajarea întoarcerii în țară a românilor din diaspora.